In dimineata aceasta, cand m-am trezit, stiam cu certitudine doua lucruri: unu, ca azi avem un eveniment, si doi, ca nu voi fi videograf. Atat. Restul va fi cum o vrea Domnul. Si cum Cel de sus ne iubeste, totul a fost splendid.Next question: cine sunt mirii? Nu sunt (inca) emotionat, dar presimt ca voi fi mai mult decat mi-am propus. Realitatea e urmatoarea: ma insor!!! Si ce crezi, imi va fi sotie femeia pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta. Sunt fericit din cap pana-n picioare, dar prin firea mea de capricorn nu tin sa ii spun mereu acest lucru. Ea stie cat de mult o iubesc… (dar gata cu dulcegariile pentru un moment, ca o dam in diabet!)Astazi se implinesc doi ani de cand am stiut ca ea imi este predestinata si cu emotii i-am pus inelul pe deget in urma unui clar si irevocabil “DA!”. Dupa acea zi s-au schimbat in bine din ce in ce mai multe lucruri in vietile noastre, iar fiecare pas pe care l-am facut impreuna a fost spre realizarea unei familii. La doi ani de la logodna am decis sa facem si marele pas, acela de a ne casatori.

Revenind: ma insor, bai baiatule!!! Hai ca nu suna rau!

Presimt ca va fi o zi tare faina, plina de soare si de multa fericire. Ea e agitata, nerabdatoare, calculeaza fiecare detaliu din ziua aceasta, insa eu sunt pe principiul ca va fi totul asa cum trebuie sa fie. Parintii, rudele, prietenii, toti sunt aici pentru noi, ne felicita, ne pupa si ne ureaza numai de bine, dar parca timpul curge cu o viteza nemaiintalnita pana acum si nu reusim sa ne relaxam, ci din contra, pulsul ne creste incet, dar sigur. Realizez ca pentru prima oara la o cununie civila nu mai sunt in spatele camerei, ci focusul e pe mine si nu ma slabeste deloc. Probabil ca simt minim 50% din sentimentele mirilor pe care i-am avut ca si clienti in anii de videografie, si sincer, nu e deloc simpla toata treaba despre cununia civila si asa-zisul “da-da”. In fata ofiterului de stare civila am simtit langa ea cele mai mari emotii de iubire si raspunsurile noastre la bine-cunoscuta intrebare au sunat curat, venind din suflet. Un citat celebru spune ca “Iubeste putin cel ce poate spune prin cuvinte cat iubeste.” Nici eu nu pot spune mai multe despre ce am trait in acele momente, tot ce conteaza este ceea ce amandoi am simtit pe deplin: dragostea care ne leaga. Intreaga zi a fost pe sufletul nostru, totul s-a asezat de la sine mai bine decat am fi putut noi calcula. Localul unde am ales sa ne relaxam alaturi de cei dragi a fost de vis, fiind amplasat pe malul marii, in bataia brizei si a razelor calde de mai.

Suntem fericiti si impliniti. O privesc si simt ca in sfarsit o pot numi “doamna mea, sotia mea”. Ea este cea care poarta darul cel mai de pret pe care Dumnezeu ni-l poate oferi: un suflet nou pe lume, iubire din noi. Ea e aleasa!

Va multumim tuturor celor care ati acceptat sa fiti prezenti astazi alaturi de noi! Fara voi, nimic nu ar fi fost la fel. Ii multumim din inima prietenului nostru Constantin Antochi aka Tic pentru superbele fotografii realizate! Esti cel mai tare, bro!!! Si nu in ultimul rand, mii de multumiri parintilor fara de care vietile noastre nu ar avea sens.

Clipe de neuitat!!!

 

         

0 2.45 K